Bună ziua tuturor!

Este prima postare pe acest blog personal și foarte probabil trebuie să explic cam ce vreau de acum încolo pe acest colț de web. În fapt, sînt mai multe lucruri pe care aș vrea să le fac cunoscute, iar cea mai binevenită metodă mi se pare a fi cea de pe Net, acolo unde te poate citi oricine-și dorește. Sînt mai multe direcții pe care aș vrea să mă exprim de acum înainte, între care părerile mele despre ce se întîmplă în sportul/fotbalul românesc pot fi considerate ca prioritare.

Într-o vreme, cu ceva ani în urmă, am scris aproape zilnic editorialul din Gazeta Sporturilor, după care, din păcate, comunicarea s-a întrerupt brusc. Au fost la vremea respectivă oameni care și-au exprimat mirarea că nu mai scriu, fiindcă, spuneau ei, se obișnuiseră se mă citească. Dar nu aveam încotro, am fost nevoit să renunț, iar asta nu mi-a plăcut deloc. În trecut am reușit mereu să-mi spun opinia cu tărie, indiferent de cazul aflat în discuție și poate că o să și reiau cîteva dintre cele mai citite editoriale pe care le-am scris, cu ani în urmă. După mine, ele pot reflecta o stare a lucrurilor din perioada respectivă, o mărturie a ce a fost și un loc de plecare pentru unde au ajuns toate cele…

Astăzi mă pregătesc să-mi reiau șirul articolelor, iar temele despre care am de gînd să scriu nu lipsesc absolut deloc. În peisajul media contemporan balaurii și maimuțele sînt mai prezenți decît oricînd. Există desigur destui comentatori care pot face asta și chiar o fac în ziarele de specialitate. Unul în plus nu are însă de ce să supere!

Pe de altă parte, există în activitatea mea profesională o serie de reușite de care nu am de ce să mă rușinez. Am totodată speranța că șirul unor emisiuni de televiziune, precum „Parfum de Glorie”, va fi reluat nu peste prea multă vreme. Cred că am capacitatea și forța necesare unei reîntoarceri în prim-planul Televiziunii, acolo unde mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții. Există proiecte pe care le voi înfățișa aici și poate că se vor găsi oameni interesați în preluarea sau susținerea financiară a lor.

În fine, dar nu în ultimul rînd, una dintre paginile acestui blog este dedicată memoriei mamei mele, jurnalista Neaga Graur, trecută în neființă cu cinci ani în urmă. Nu cu mult în urmă, răsfoind printre lucrurile lăsate de ea, am dat peste două caiete groase, acoperite de scrisul neregulat al mamei mele. Cînd le-am citit am rămas cu gura căscată. Era un jurnal secret, pe care mama l-a ferit cu asiduitate de ochii tuturor, avînd însemnări care atestă o atitudine verticală incredibilă pentru acele vremuri (1976-1980). Nici măcar eu n-am avut habar de aceste însemnări, care astăzi se pot constitui într-o mărturie adevărată a timpului sub Ceaușescu, o filă acuzatoare și dureroasă a vieții pe care am dus-o cu toții. După cunoștința mea, prea puține astfel de mărturii scrise au fost făcute cunoscute potențialilor cititori de azi, între care se află de asemenea foarte mulți oameni tineri. Cu alte cuvinte, îmi asum responsabilitatea pentru aducerea la cunoștința publicului larg aceste însemări, grupate la rubrica „Neaga Graur – JURNAL”. Merită din plin atenția dvs.!

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: