DOUĂ ARTICOLE CARE MI-AU MERS LA INIMĂ

Citesc de curînd în presa noastră și articole care pot da speranță. Speranța că tabloidizarea presei sportive va avea un sfîrșit, că se zăresc luminițe ca capătul unul tunel ce părea că nu se mai sfîrșește. Mai mult decît atît, cînd am văzut comentariile mi s-a umplut inima de bucurie. Sînt sute de oameni, tineri bănuiesc, care aprobă, care aplaudă, care susțin punctele de vedere ale celor care au scris astfel de articole. E un semn tare bun. Despre ce este vorba. Ca să n-o mai lungesc, iată ce scria de curînd Adrian Georgescu (E poate prea mult, „Gazeta sporturilor” miercuri, 12 ianuarie a.c.): „În zilele noastre, se petrece o prostire lentă şi ireversibilă, care nu-l mai miră nici pe emoticonul cu gura rotunjită ca a unei păpuşi gonflabile. În site-ul ProSport, nouă titluri din zece au semnul exclamării, ca nişte banalităţi cu moţ. Plouă cu trimiteri de trust către site-urile XXX, însă pentru a găsi articolul lui Radu Paraschivescu ai nevoie de un detectiv particular. La sport.ro lipseşte doar campionatul mondial de extras măsele pentru a avea o gamă completă a activităţilor care caricaturizează sportul şi-i uzurpă locul.” (http://www.adriangeorgescu.ro/2011/01/11/e-poate-prea-mult)

Sublinirea ultimei fraze îmi aparține, dar ea confirmă ce am susținut eu cu puțină vreme în urmă, în articolul pe care l-ați putut citi aici („Totul la mișto”!). Dacă aveți curiozitatea de a citi integral articolul lui A. Georgescu, nu uitați să intrați și pe comentarii. Merită!

Pe scriitorul Radu Paraschivescu nu-l cunosc decît de vreo zece ani și datorită exclusiv scrierilor sale, fie că este vorba despre romane, fie despre articolele de ziar. Nu-l știam dinainte de … adică de pe vremea cînd, fiind prea bun, nu-l băga desigur nimeni în seamă. A apărut ca un fulger, plin de lumină, strălucitor, distrugător. Pentru mine a fost o mare surpriză să descopăr un om atît de talentat, cult, cu o astfel de scriitură artistocratică în peisajul atît de poluat al sportului românesc. Efectiv, n-am știut unde s-a „ascuns” pînă atunci! Apoi am început să mă obișnuiesc cu prezența sa și l-am citit mereu cu nesaț. Sîmbăta i-am citit un articol din „Adevărul” (Cristale de gheață în sprîncene), în care zice, vorbind despre excepționalul alpinist care este timișoreanul Horia Colibășanu: „Despre Horia Colibăşanu se cunosc mai puţine decât s-ar cuveni. Arheologii promiscuităţii tabloide l-au declarat, fireşte, neatrăgător. Dar aventura lui care pleacă dintr-o pasiune rodnică sau mortală poate comunica un mesaj simplu: ne plângem degeaba că nu avem vârfuri. Le avem, dar ca să dăm cu ochii de ele trebuie să ne uităm în sus, nu în jos.

Ca unul care l-am cunoscut și chiar am realizat un reportaj despre Horia (vezi emisiunea „Parfum de glorie” din 22 noiembrie 2008, difuzată pe TVR1), l-am felicitat pe dl. Paraschivescu pentru descoperirea sa. M-am bucurat cu alte cuvinte că mai există oameni de presă care izbutesc să scrie și despre adevăratele valori sportive românești, refuzînd să-i bage în seamă pe alde Gigi, Mititelu, Borcea și compania. Întregul articol îl puteți citi la adresa: http://www.adevarul.ro/opinii/comentarii/radu_paraschivescu_-_comentarii/Cristale_de_gheata_in_sprancene_7_408629136.html#)

Felicitările mele sincere ambilor gazetari.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: