FOTBAL CU STRIDII ȘI ICRE NEGRE

Încă de la intrare ceva mi s-a părut suspect. Abia ținîndu-se pe picioare, erau unii care deja ieșeau din „VIP Lounge”, incinta înăuntrul căreia se desfășura banchetul. Cînd avuseseră oare timpul să se „facă” în asemenea fel? Gorilele în costum și cu cravată la gît, avînd înfipte în cîte o ureche căști în care primeau diferite avertismente, păreau foarte binevoitoare cu cei care ieșeau, aruncîndu-le un zîmbet complice. Cu mine mai puțin. Era deja trecut de unu noaptea, dar petrecerea nu era totuși decît la început. La telefon, Lucescu îmi spusese să vin și eu dacă am chef, fiindcă Rinat Ahmetov dădea o petrecere și fuseseră invitați o mulțime de oameni, aleși pe sprînceană. De fapt erau peste 400, cum aveam să constat cu ochii mei.

Am  ajuns la stadion cu un taxi, sau mai exact am revenit, fiindcă meciul se încheiase de ceva vreme, spectatorii plecaseră de mult spre casele lor. Șahtior bătuse Braga cu 2-0 și se calificase (de pe primul loc în grupă) în ceea ce cheamă „primăvara europeană” a Ligii campionilor. Performanță în premieră, motiv suficient pentru ca patronul „minerilor” să simtă nevoia de a sărbători cu stil, așa cum și-a obișnuit apropiații. Ajuns la hotel, după ce am vorbit cu Mircea și l-am felicitat, m-am decis să accept invitația și să văd cum se sărbătorește bucuria performanței la Donetsk. Ce am văzut m-a lăsat cu gura căscată și a meritat din plin efortul de renunța la cîteva ore de somn.

Donbass Arena este un stadion pentru secolul XXI, construit în mijlocul orașului de potentul patron Rinat Ahmetov. L-a costat vreo 250 de milioane de dolari, dar a meritat efortul, fiindcă stadionul este astăzi fără îndoială unul dintre cele mai frumoase din Europa, o bijuterie care poate găzdui ceva mai mult de 50.000 de spectatori. Luminat noaptea în culori pastel, în care domină bleul-pal, stadionul se aseamănă destul de mult cu mai celebrul „Emirates” de la Londra, sediul formației Arsenal. Interesant este că Șahtior a jucat în aceeași grupă a Ligii campionilor cu Arsenal, în fața căreia a pierdut cu 1-5 (!), dar pe care a învins-o la retur și chiar i-a suflat primul loc. Detaliu important, atîta vreme cît, prin prisma beneficiilor date de locul ocupat în clasament, Arsenal, calificată de pe locul 2, a ajuns să joace împotriva Barcelonei, în timp de Șahtior o va înfrunta pe mult mai accesibila Roma.

La VIP sau „TribuneLounge” stau de regulă oaspeții de seamă ai stadionului și, mai cu seamă, cei ai lui Rinat Leonidovich Ahmetov, marele magnat și patron al „minerilor”. Am înțeles că în restul timpului, cînd nu sînt meciuri pe Donbass Arena, spațiul este folosit pe post de discotecă, date fiind dotările de ultimă oră, sunet și lumini, ale incintei. Mă rog, cînd am ajuns eu banchetul era în toi, iar pe scena amenajată se produceau în mod sigur cele mai renumite formații de rock ale Ucrainei. Muzică foarte tare, aproape asurzitoare, dar de calitate mulțumitoare ca „sound”, dacă n-ar fi fost limba, din care evident că nu înțelegeam nici un cuvînt. De jur împrejur, sute de oameni, tineri în special, care aproape că se călcau pe picioare.  Într-o „lojă”, să-i zic așa, Ahmetov, Mircea dar și Răzvan Lucescu, invitații de onoare ai patronului. Băuturi soft, șampanie cel mult și discuții în rusă, fiindcă dl. Ahmetov nu stăpînește nici un cuvînt în altă limbă. În schimb Mircea a învățat-o și p-asta, probabil cam a șasea în care se descurcă binișor, deh, abilități de antrenor-voiajor și care e mereu nevoit să se adreseze elevilor pe limba lor! Nici o femeie aproape, cu excepția unor fătuci care se unduiau lasciv chiar prin fața patronului, dansînd singure în apropierea ringului dar mai mult cu ochii la masa din lojă, poate-poate… Creaturi superbe, altfel, înalte, cu forme apetisante, îmbrăcate după ultima modă, și nu ucraineană. Se spune că raportul dintre femei și bărbați este în zona minieră a Ucrainei de 7-1 în „favoarea” sexului slab, ceea ce poate este o exagerare, dar ceva adevăr tot conține această afirmație. Fiindcă am văzut o mulțime de tinere superbe dansînd singure, ochi migdalați și privire galeșă, parcă așteptînd numai o vorbă ca să se apropie. În ce mă privește, am preferat masa cu ocupanți atît de speciali, m-am apropiat, gărzile de corp au ezitat o secundă dar m-au lăsat să trec, am salutat cu deferență și apoi am ciocnit un pahar cu președintele Rinat Ahmetov și cu Mircea Lucescu, felicitîndu-i pentru succesul din acea seară. Dl. Ahmetov mi-a zîmbit, fiindcă deja mă știe ca fiind unul apropiat de Mircea, pe care l-a văzut de mai multe ori în preajmă.

M-am strecurat apoi cu greutate printre dansatorii, fetele și gură cască aflați în jurul scenei bogate luminate și am ajuns în zona care m-a uimit cel mai mult. Erau acolo probabil cîteva sute de tăvi umplute cu mîncare și circa o sută de chelneri. Atmosfera era încărcată la maximum. În sistem „bufet”, gurile înghițeau aproape pe nemestecate, n-aveai loc să te întorci cu o farfurie în mînă, dar puteai avea, dacă-ți doreai, tot ce-ți trecea prin cap. Cărnuri de porc, de vită, de purcel, de miel, de curcan, mezeluri, prosciuto, salamuri, brînzeturi din cele mai fine (franțuzești fără îndoială), pescărie de toate felurile, inclusiv – iar asta m-a lăsat cu gura căscată – stridii proaspete, fructe de mare și icre negre. Dacă doreai, icrele negre, ca și cele de Manciuria (roșii pentru cei mai puțin cunoscători), așezate pe pat de gheață, se serveau cu lingura, doar un semn să-i fi făcut chelnerului din fața ta. Stridiile, tot de la gheață, erau servite cu lămîie din belșug, dar obligatoriu cu un pahar de șampanie, înghițite direct, curgînd pe gîturile însetate. N-am aflat ce fel de șampanie era, fiindcă peste tot nu se vedeau decît pahare, sute de pahare de toate felurile (de votcă, de șampanie, de vin, de coniac), toate umplute… și nici o sticlă, desfăcută sau nu! M-am gîndit că pe cei de acolo prea puțin i-ar fi interesat ce fel de băutură consumă, mult mai important era să o dea pe gît mai repede, fără să fie nevoiți să aștepte preparativele chelnerilor. Rînduri, rînduri de pahare cu șampanie, altele cu vin roșu sau alb, altele cu lichioruri sau coniac. Bănuiesc că erau de bună calitate, am și gustat cîteva, de ce să nu recunosc, dar mai important era ca ele, paharele, să fie acolo la îndemînă, ca să fie turnate cît mai repede pe gîtlej, indiferent de genul sau calitatea lor…

Apoi dulciurile, de toate felurile, dar mai ales fructele, cu accent pe fructele de pădure, marea pasiune a patronului din cîte am înțeles. Ei bine, erau acolo zeci, poate sute de kilograme de afine, coacăze negre, zmeură, mure și alte asemenea, într-un festin al gustului rafinat, din care unii se-nfruptau din nou cu lingura, curgîndu-le zeama pe la colțul gurii… Pe jos se vărsaseră ceva pahare, podeaua era pe alocuri lipicioasă, cei mai mulți dintre meseni erau bine amețiți, îndestulați, nu știu dacă mai încăpea ceva, dar chelnerii continuau să aducă tăvi cu mîncare de toate felurile, s-ar fi putut sătura la fața locului cu ușurință cîteva mii de persoane, dar totul va fi aruncat probabil a doua zi, chiar dacă va fi vorba de o tonă, două de mîncare, care de care mai aleasă. După unele aprecieri, toată afacerea culinară ar fi putut costa în jur de 100.000 de euro, dar balta are pește suficient, după cum se vede.

Toată lumea vorbea tare, mînca și se veselea, muzica urla din  difuzoare, iar eu vedeam pentru prima oară, cu ochii mei, acest tip nou de societate, cea potent financiară, arogantă și agresivă, îmbrăcată fără gust și zgomotoasă, gata să te calce-n picioare la cel mai mic semn de nesupunere. Grași și transpirați, cu cămășile descheiate și ochii tulburi, acești oameni reprezintă în fapt forța financiară care năvălește spre bătrînul continent sau spre lumea întreagă, scăpată de sub controlul aspru al moralei comuniste. Este lumea în care deja trăim și care va fi mai ales a copiilor și nepoților noștri. Nu-i fericesc deloc!

Cît despre fotbal, ei bine, nu cred că-și are deloc locul să-l amintesc aici.

(Drumuri și amintiri – 2010)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: