ȘTIRI CALDE DESPRE APSR

Update (30 martie)

Deși timpul care a trecut de cînd am devenit președinte a fost foarte scurt, m-am decis să particip totuși la cel de-al 74-lea Congres al AIPS, care s-a ținut la Seul, între 22 și 27 martie a.c. O asemenea prezență s-a dovedit a fi extrem de necesară, așa cum absența nedorită ar fi atras atenția tuturor, punînd presa sportivă din România într-o lumină nefavorabilă. Îmi propun să revin cît de curînd cu învățămintele pe care le-am căpătat la acest congres cu largă deschidere mondială (au participat 263 de delegați, reprezentînd 126 de națiuni ale lumii), dar pentru moment mă rezum la a menționa  atmosfera deosebit de cordială pe care au asigurat-o gazdele sud-coreene pe tot parcursul congresului. Mă simt dator să le multumesc și pe această cale atît Comitetului de organizare, cît și personal dlui Ohsang Kwon, președintele acestui comitet.

În sala Congresului AIPS, ediția Seul 2011

Update 2 (18 martie)

Cu o destul de mare întîrziere a sosit de la Baia Mare și plicul conțînînd voturilor membrilor filialei APSR Maramureș. Contabilizînd aceste voturi, ca și cele conținute în alte două plicuri (voturi individuale), rezultatul final al voturilor înregistrate în Adunarea Generală de alegeri a devenit următorul, fără a se schimba în vreun fel componența deja anunțată a Consiliului de conducere al APSR:

PREȘEDINTE: Dumitru Graur – 345 voturi (din totalul celor 508 exprimate)

VICEPREȘEDINTE: Vlad Enăchescu – 275 voturi

SECRETAR GENERAL: Cătălin Tudose – 265 voturi

MEMBRI: Andrei Vochin – 337 voturi

Florin Caramavrov – 351 voturi

Dorin Chioțea – 292 voturi

Adrian Dobre – 353 voturi

Noua echipă a Consiliului APSR: Cătălin Tudose, Florin Caramavrov, Vlad Enăchescu, Dumitru Graur, Andrei Vochin, Adrian Dobre (lipsește Dorin Chioțea)

Update (10 martie)

AM DEVENIT PREȘEDINTE AL APSR

Ședința Adunării Generale a Asociației Presei Sportive din România (APSR) a avut loc joi, 10 martie, într-una dintre sălile de ședință ale  A.N.S., pe strada Vasila Conta din București. În urma celor 470 de voturi secrete exprimate, transmise în plicuri sigilate, membrii APSR au ales pentru următorii 4 ani, în mod democratic, următoarea echipă de conducere:

Fostul președinte al APSR, Octavian Vintilă îl felicită pe Dumitru Graur

–         PREȘEDINTE: Dumitru Graur (309 voturi); alte voturi: Aristotel Bunescu (122);

–         VICEPREȘEDINTE: Vlad Enăchescu (246 voturi); alte voturi: Teodor Avrămescu (137), Gabriel Arsene (34) și Dan Teodorescu (25);

–         SECRETAR GENERAL: Cătălin Tudose (260 voturi); alte voturi: Nicolae Gavrea (144) și Cristian Ghena (27);

–         MEMBRI: Andrei Vochin (304 voturi), Florin Caramavrov (324 voturi), Dorin Chioțea (266 voturi) și Adrian Dobre (341 voturi); alte voturi: Nicolae Gavrea (109), Constantin Borțea (104); Marian Vâlvoi (97), Dan Teodorescu (45) și Gheorghe Eliad (41).

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

De la o vreme văd că presa sportivă se află într-un moment greu. Este adevărat că avînd ceva mai mult timp, am avut răgazul de privi mai detașat fenomenul, cu obiectivitate. Sigur, nu sîntem singurii în această situație, întreaga presă din România a ajuns să fie considerată … de rahat, însă lucrul acesta nu mă mulțumește. Și atunci m-am hotărît să văd cum stau lucrurile. Ce am aflat m-a uimit. Dar, mai mult decît atît, m-a făcut să mă decid să candidez la postul de președinte al Asociației Presei Sportive din România. Apelul meu către confrați îl puteți citi mai jos. Sper să fie auzit de cît mai mulți dintre gazetarii sportivi. Sînt convins că împreună vom putea schimba foarte multe lucruri!

A.P.S. – O ASOCIAȚIE CARE MOARE

(dacă n-a murit deja!)

Cel puțin în teorie, noi, ziariștii sportivi avem o asociație de tip patronal (a se vedea Lista asociațiilor și profesionale și patronale din România, în „Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial”), însă această asociere a membrilor săi și-a încetat practic existența de cîtăva vreme! Nu știu ca Asociația Presei Sportive să fi întreprins vreo acțiune în ultimii 4 ani, în afară cel mult de strîngerea cotizațiilor membrilor săi. Fără îndoială că din ce în ce mai puțini ziariști se simt reprezentați de APS, iar dintre cei tineri prea puțini înțeleg măcar scopul existenței acestei asociații. În 2006, printr-un concurs de împrejurări pe care îmi este aproape imposibil să-l înțeleg, la vîrful asociației naționale a ziariștilor sportivi a fost instalat dl. Octavian Vintilă, gazetar de radio care se apropie de 73 de ani și care, din păcate, nu a fost niciodată în stare să înțeleagă rolul major pe care această asociație îl poate juca în viața noastră profesională.

Puțină istorie

În analele sportului românesc se vorbește adesea despre existența unor publicații sportive, dar și a asociației ziariștilor români de Sport, începînd din anul 1927, an în care la București s-au desfășurat lucrările Congresului Presei Latine. Adunarea generală de constituire a Asociației Presei Sportive din România a avut loc la 3 decembrie 1927, în prezența ziariștilor profesioniști din întreaga țară. Cu acest prilej s-a votat Statutul asociației, ce avea ca scop (atenție!): „Ocrotirea intereselor morale și materiale ale ziariștilor sportivi, strîngerea relațiilor colegiale și de solidaritate profesională între membrii ei, creșterea prestigiului corporației”. Cît de actuale sună și azi aceste percepte! Din păcate, la 83 de ani distanță de la acel moment de referință în istoria presei sportive, asociația se află mai aproape de dispariție, decît de păstrarea scopului înființării ei. La cel de-al doilea Congres al AIPS (Asociația Internațională a Presei Sportive), desfășurat la Amsterdam în anul 1929, România figura deja între cele 27 de țări afiliate la acest for. APS este de asemenea membră fondatoare a Uniunii Balcanice a Presei Sportive (înființată în 1996), deținînd în 1999 chiar președinția acestei organizații profesionale zonale.

Este nevoie de APS?

În ziua de azi, cînd se prezice tot mai insistent … dispariția presei scrise, organizațiile de tip asociativ profesional își caută motivația și scopul existenței. Nu este numai cazul APS, se poate observa că majoritatea acestor asociații ale ziariștilor (Clubul Român de Presă, Uniunea Ziariștilor Profesioniști, Asociația Jurnaliștilor Profesioniști) se află într-un continuu regres de imagine, izbutind tot mai rar să obțină unanimitate și continuitate în scopurile propuse prin statut. Nici una dintre acestea nu se află însă atît de jos ca APS, a cărei însăși existență avem dreptul să o punem sub semnul întrebării. Pentru edificare, vă rog să accesați pe rețeaua de Internet site-ul organizației noastre! Ei bine, nu-l veți găsi dintr-un motiv simplu: el nu există! La http://www.aps.ro vă veți întîlni cu o firmă de telefonie mobilă și IT, iar la http://www.apsr.ro (ar fi putut fi foarte bine APS-România) veți găsi … Asociația producătorilor de ștampile din România! Mai există de asemenea și un alt APS, adică: Asociația Pescarilor Sportivi… Nicăieri nu veți găsi un site dedicat presei sportive, care să conțină măcar un nume și un telefon de contact, o adresă! M-am întrebat acum cîtăva vreme care o fi statului acestei organizații profesionale, din cine este format organul ei de conducere și cînd ar fi trebuit să se desfășoare alegerile, daca or mai fi vreodată?! Ei bine, n-am avut de unde afla. Totul este ținut la secret, departe de ochii lumii – iar acest lucru se petrece, după mintea mea, nu pentru că acolo ar exista ceva de ascuns, ci pur și simplu din dezinteres și lipsă de preocupare. Oamenii din „conducerea” APS-ului s-au împăcat de multă vreme cu soarta, acceptînd o situație dramatică, practic fără ieșire. Nu mai spun că nici sediu nu are, practic, APS-ul nostru; există și astăzi aceeași cămăruță insalubră, un fost vestiar de la Ștrandul Tineretului, pentru care nici chirie nu se mai plătește de ani de zile și care, odată cu demolarea care urmează, va dispărea pentru totdeauna în neant! De altfel, ducîndu-mă să-mi plătesc cotizația pe anul în curs, am aflat de la Maria Drăgan, singura persoană rămasă încă „pe baricade” că dl. Vintilă n-a mai trecut pe acolo de mai bine de 1 an de zile și că asociația are la această dată un deficit financiar de peste 70 de milioane lei (vechi). Din circa 900 de membri APS în 2006, azi n-au mai rămas decît vreo 400 de cotizanți! Nu-i de mirare, îmi spunea dna. Drăgan, că nu s-a înscris absolut nimeni pe lista de candidaturi pentru alegeri, deși anunțul a fost făcut încă din luna decembrie. Nimeni cu vrea să se angajeze într-o asemenea situație, fără nici un orizont. Actuala conducere a asociației nu a mai întreprins nici o acțiune din toamna anului 2007, atunci cînd a acordat niște diplome onorifice cu ocazia împlinirii a 80 de ani de existență a APS. Pe mine personal o asemenea situație nu mă mulțumește. Cred mai curînd că a venit momentul să luptăm pentru supraviețuirea asociației noastre, pentru însuși statutul gazetarului de sport profesionist.

În țări (mult) mai dezvoltate decît a noastră Asociațiile naționale ale presei sportive reprezintă o voce de care se ține seama. Asemenea organizații au forță, își impun la nevoie punctul de vedere, își apără membrii și iau uneori atitudine comună față de derapajele ce se petrec prea des azi în cotidianele de specialitate. La conducerea lor sînt oameni de mare profesionalism, avînd probitate morală și o activitate îndelungată, care le dă dreptul să se impună prin prestigiu și clasă. Pe plan internațional, nu există for sportiv important (CIO, FIFA, UEFA etc., etc.) care nu țină seama în deciziile sale cele mai importante de opinia Asociației Internaționale a Presei Sportive (AIPS), cea care apără direct interesele a sute de mii de jurnaliști sportivi din lumea întreagă. Membrii AIPS se întîlnesc periodic în congrese care se desfășoară la Bangkok, la Doha sau Antalya, fiind onorați de gazdele de înalt rang oficial. Dacă mai aveți unele dubii în această privință, consultați site-ul http://www.aipsmedia.com și vă veți convinge!

Un apel la solidaritate

Pentru a nu rămîne la stadiul de vorbe, am să vă propun prin aceste rînduri să devenim solidari și să regîndim împreună rolul și scopul existenței asociației noastre profesionale. Să încercăm să ne organizăm măcar acum, în ceasul al 12-lea, ca să nu pierim! Meseria de gazetar sportiv a devenit în zilele noastre, din ce în ce mai pregnant din păcate, una ușor detestabilă, dacă nu chiar urîtă de „fani”. Prea puțini dintre iubitorii sportului mai au încredere în opiniile ziariștilor, fie ei de presă scrisă și (sau mai ales) în cei din presa vorbită. Există după părerea mea prea puțin spirit de solidaritate în branșa noastră. Sigur, acest spirit se află în mare suferință, în general, în societatea românească, dar acest lucru nu trebuie să ne demobilizeze; măcar noi am putea să dăm un semnal pozitiv. Dacă vom acționa doar individual pentru a ne recîștiga prestigiul și poziția în societate, nu vom reuși niciodată. Dar am putea să încercăm să ne umim forțele, plecînd de la o nouă organizare a Asociației Presei Sportive.

Împreună putem deveni în mod sigur mai puternici!

Al dvs. coleg,

Dumitru Graur

membru APS și AIPS

PS – Iată cîteva dintre măsurile urgente care se impun, în opinia mea, pentru revigorarea APS:

– Organizarea unui Congres general al APS, lucrări la care să participe cît mai mulți membri din țară și la care să se stabilească direcțiile de dezvoltare a organizației.

– Stabilirea unui plan de măsuri care să ducă la recîștigarea prestigiului organizației;

– Obținerea unui sediu corespunzător, prin intervenție directă la primarul general al Capitalei, prof. dr. Sorin Oprescu;

– Încurajarea înființării unui număr cît mai mare de filiale județene ale APS;

– Creșterea numărului de cotizanți ai asociației, prin identificarea acelor tineri redactori sportivi care nu au aderat încă la APS;

– Indentificarea unor sponsori (gen Coca-Cola, Ursus, Bergenbier) care să susțină activitatea internă și internațională a APS;

– O mai strînsă colaborare cu AIPS, astfel încît numărul de membri cotizanți români la forul internațional să devină cît mai mare;

Pentru final, cîteva date pe care le-am aflat de la unul dintre membrii așa-numitului Consiliului de conducere al APS (care nu s-a reunit decît de exact 14 ori în 4 ani de existență, niciodată în întreaga sa componență): candidaturile se mai primesc pînă la data de 15 februarie; vor fi alese posturile de președinte, vicepreședinte, secretar general și încă 4 simpli membri ai Comitetului. Alegerile sînt programate să aibă loc în prima decadă a lunii martie. Se votează individual, fiecărui membru al APS (cu cotizația plătită la zi!) revenindu-i posibilitatea de a-l alege pe oricare dintre candidații care și-au exprimat intenția de a ocupa una dintre funcțiile citate.