JUNIORI FĂRĂ VIITOR

Întîmplarea pe care am de gînd să v-o povestesc are o vechime de cîțiva  ani, însă n-am simțit pînă acum imboldul de a o dezvălui. S-a petrecut cam în felul următor. Un prieten din Italia, mai exact din Florența, pe numele său Virgil Colfescu, mi-a telefonat și mi-a zis așa: „Uite, aici se desfășoară un turneu puternic pentru juniori, se ține la Gaeta în fiecare an și anul acesta participă și o echipă din România. Nu vrei să vii?” Era în luna aprilie, primăvara abia dacă începea să-și arate mugurii. M-am suit în avion și am ajuns la Roma. În aeroport am închiriat o mașină și am străbătut astfel drumul de încă 120 km pînă la Gaeta, mică stațiune de vacanță aflată cam la 80 km de Napoli, pe malul Mediteranei. Aflasem între timp numele echipei care „avea să reprezinte România” la turneul respectiv: Liberty Salonta. De fapt o „anexă” a mult mai titratei F.C. Bihor, o crescătorie de tineri jucători cu alte cuvinte pentru anii care vor urma. Sursa de talente a fotbalului românesc, viitorul lui…

Pînă la urmă totul a fost o uriașă decepție. Și nu pentru că tinerii din Oradea au pierdut toate partidele pe care le-au jucat, asta mai treacă meargă într-un turneu la care participau formații similare purtînd nume precum AS Roma, Napoli, Dukla Praga sau Glasgow Rangers, ci mai ales datorită modului în care s-au prezentat acolo copiii veniți din România. Nefiind desigur suficienți bani, întreg lotul echipei (vreo 16 băieți) a fost îmbarcat într-un microbuz amărît avînd abia tot atîtea locuri pe scaunele rigide, foarte incomode cu care era dotat. Și așa au făcut copiii peste o mie de km, oprind numai o singură noapte pentru dormit. Cînd au ajuns, erau frînți. Locuind în același hotel, i-am studiat cîteva zile și ce am văzut m-a umplut de furie. Copiii aceia de 12-13 ani, care erau foarte probabil la prima lor deplasare într-o țară străină, n-au avut voie să se îndepărteze nici 20 de metri de hotel. Au stat toată ziua în camere sau prin hol, atunci cînd nu se aflau la stadion pentru meciuri sau antrenamente. La circa 200 de metri se afla marea albastră și plaja, vremea era excelentă, soare și cam 20 de grade, dar ei stăteau închiși ca într-o pușcărie, de parcă urmau să joace finala Cupei Intercontinentale. Antrenorii și unicul conducător nu s-au gîndit o clipă să-i scoată la o plimbare, deși prin preajmă se aflau destule lucruri de văzut și admirat. Apoi, și mai stupefiant pentru mine a fost masa: tinerii aceia parcă erau căzuți din Lună, n-au mîncat aproape nimic din ce li se pregătea la fiecare prînz și în fiecare seară! Gazdele nu mai înțelegeau absolut nimic. Ele se străduiau să facă feluri de mîncare cît mai variate, de excelentă calitate (pot depune mărturie în acest sens), le puneau pe masă pește fript, paste de toate felurile, orez cu bobul mare și alte asemenea bunătăți, perfect preparate, dar aproape toți refuzau cu încăpățînare să mănînce. În frunte cu antrenorii! De foame, sărmanii băieți mîncau toate grisinele de pe masă, iar cînd apucau se duceau pînă la colț să-și cumpere cutii cu biscuiți… Mi-a fost imposibil să înțeleg cum asemenea oameni tineri, între ei numărîndu-i desigur și pe antrenori, n-au fost în stare să treacă, la 20 de ani de la Revoluție și măcar pentru scurt timp, de la ciorbă, sarmale și slană pe pîine la spaghetti și pește la grătar. Pe ce lume trăim, unde ne aflăm noi, de fapt? Mi-a fost îngrozitor de milă de acești copii, care nu erau decît niște adolescenți chinuiți și care sînt convins că n-au înțeles nimic din acea deplasare. Nici scopul ei, nici lucrurile noi pe care ar fi trebuit să le lumineze mintea și să-i aducă mai aproape de lumea civilizată. A educa o generație în spiritul european, inclusiv (sau mai ales, dacă vreți) cea formată din tineri sportivi înseamnă după mine a le schimba tinerilor mentalitatea provicială păguboasă și obiceiurile nepotrivite într-o lume a globalizării, a-i aduce mai aproape de preferințele, gusturile și abilitățile celor de aceeași vîrstă de dincolo de hotare. Ce am văzut atunci pentru mine a fost în fapt o surpriză uriașă, care m-a pus pe gînduri în privința viitorului acestor noi generații.

Trec acum, cel puțin aparent, la altceva. Cu toții sîntem impresionați de performanțele echipei antrenate de Mircea Lucescu, Shahktar Donetsk. Așa cum știm, Lucescu a adus în Ucraina o serie de tineri jucători brazilieni, care dau  sarea și piperul jocului echipei susținute de miliardarul Rinat Ahmetov. Ce se știe mai puțin la noi este că la Donetsk s-a investit și se investește imens și în segmentul de copii și juniori. Există o Academie în care se pregătesc cîteva sute de tineri fotbaliști, avînd o bază de pregătire uluitoare, iar rezultatele au început  să se vadă. Ultimile știri care mi-au parvenit (se pot verifica pe site-ul oficial al clubului Shakhtar) sînt următoarele: echipa U-14 (sub 14 ani) a clubului din Donetsk a susținut un meci amical în Germania, 2-2 cu formația din Dillingen, formată din tineri mai mari cu un an; echipa U-16 a ocupat locul III la un turneu din Italia (Montale), în vreme ce formația U-19 a clubului a cîștigat turneul de la Olbia (Sardinia), unde a avut ca adversare echipe precum Atalanta sau Napoli. Cred că oricine își poate da seama ce impact pozitiv au asemenea experiențe internaționale pentru tinerii jucători și ceva îmi spune că Mircea Lucescu nu este nici pe departe străin de această orientare. Și acum mă întorc la oile noastre: cîtă tristețe și neputință am văzut în jocul mult prea lăudatei noastre selecționate de juniori, cea care s-a calificat la turneul final din Serbia, dar a obținut ultimul loc în grupă! Ce tactică păguboasă și ce joc penibil! Ce antrenori de doi lei, care încearcă să-și apere funcțiile sacrificînd orice bucurie a jocului pentru tinerii pe care i-au „antrenat”! Și ce viitor sumbru pentru întreg fotbalul românesc… Vom izbuti vreodată să schimbăm aceste mentalități? Cu actuala echipă federală, mă îndoiesc serios!

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Posted by junior cu viitor on Mai 12, 2011 at 7:31 am

    Cu o zi intarziere, intamplator, v-am citit articolul „Juniori fara viitor” si avand legatura cu ambele parti ale lui m-am hotarat sa va scriu.
    Pe dumneavoastra va stiu, nici nu mai trebuie sa spun de unde. Si pe dl Colfescu puteam sa avem placerea de a-l cunoaste, daca luam legatura cu dansul cu o zi mai devreme. Aceasta s-a intamplat imediat dupa ce fiul meu Sebastian Steriu a castigat prima editie a AC Milan Junior Camp. Constienti ca noi ca parinti avem orizonturi limitate si nu-l putem reprezenta cum ar trebui, am luat legatura cu dl Colfescu. Prea tarziu. Echipa de copii care trebuia sa plece in Italia era deja formata, desi cautasera mult timp un mijlocas central. A ramas pe alta data. Nu s-a mai intamplat…
    Noi suntem niste parinti care au trait cate 20 de ani in fiecare regim. Oameni cu carte care au stiut sa respecte pasiunea pentru fotbal a baiatului lor si sa-l sprijine. Suntem alaturi de el, in tribune, pe stadioane. Nu vrem sa ne imbogatim de pe urma lui. Suntem foarte bogati prin simpla lui prezenta. Si veghem ca el sa ajunga un fotbalist de tip nou: civilizat, educat, inteligent si muncitor. A privit la televizor CE U17…doar pe footballmanager face echipa cu Branescu, Himcinschi, Gavra, G. Iancu sau cu Silviu Lung jr, Andrei Cristea si Barboianu. Selectionerii parca nici nu au auzit de el, iar echipa mare a Petrolului Ploiesti nu are timp de pierdut cu el, avand obiectivul scurt al promovarii. Priviti-l pe http://www.sebastiansteriu.ro.
    La noua mentalitate a tinerilor trebuie sa contribuim si noi adultii. Si sa-i apreciem pe tinerii care se straduiesc sa si-o insuseasca.

    Răspunde

  2. Posted by kla2005 on Iunie 20, 2011 at 1:17 pm

    din pacate e extrem de adevarat acum cateva zile m-am intalnit cu niste parinti de mici fotbalisti pe care „i-au dat” la Scoala Gica Popescu ei mi-au spus ca si acolo daca nu dai spaga la antrenori nu iti introduce copilul in echipa eu cred (sau mai bine zis imi doresc sa fie asa) ca dl. Popescu nu stie exact ce se intampla la scoala lui dar daca si la scoli patronate de fosti fotbalisti cunoscuti si care au o anumita notorietate si nu cred ca pot sa isi permita sa li se intineze numele se intampla asemenea lucruri…atunci e foarte clar ca nu mai avem nicio sansa sa mai schimbam ceva sunt atatea lucruri bune pe care le putem face si din pacate alegem sa nu le facem acum vad ca timisoara si bistrita raman in liga 1…desi au facut smecherii financiare, au datorii si in europa nu pot sa joace, desi au incalcat regulamentele, desi retroactiv NU se poate aplica o lege (principiu de drept), aceste echipe raman in liga 1.
    de ce exista asemenea situatii??? de ce celelalte echipe au putut sa respecte licentierea si astea nu???
    presimt ca la anul se vor face o gramada de prostii (smecherii de dambovita): cine nu trage la cupele europene isi va „rezolva” datoriile pe alte societati, nu isi vor achita obligatiile financiare catre stat sau terti pentru transferuri si salarii…etc

    si totul pleaca de la mentalitatea noastra paguboasa. acesti oameni sunt cei care conduc destinele fotbalului si ei sunt cei care ar fi trebuit deja sa reformeze si sa refaca intreg fotbalul romanesc

    domnule Graur sa stiti ca NU vor si NU vor vrea niciodata

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: