„Gazetele sportive au început să aibă o abordare profesionistă!”

Interviu realizat de Căpitan Constantin PIŞTEA 

Redau mai jos acest interviu, aparut recent în revista săptămînală „Observator Militar”

„După ce a lucrat 40 de ani în presa sportivă, Dumitru Graur a fost ales să conducă asociaţia care apără drepturile ziariştilor de sport. La câteva luni de la preluarea mandatului de la Octavian Vintilă, cunoscutul comentator sportiv vorbeşte despre nevoia de revitalizare a Asociaţiei Presei Sportive.” 

– Domnule Graur, sunteţi de câteva luni preşedintele ales al Asociaţiei Presei Sportive din România, al cărei membru eraţi deja de nu mai puţin de patru decenii. Care au fost primele dumneavoastră acţiuni în noua funcţie?

– Mai întâi ar trebui să vedem de unde am pornit, preluând această funcţie; iar aici te rog să mă crezi că asociaţia ajunsese la un nivel extrem de scăzut, aproape de desfiinţare. Cei care s-au ocupat în ultimii ani de destinele A.P.S. n-au avut deloc puterea şi ştiinţa de a duce mai departe o tradiţie uriaşă, cea a gazetăriei sportive de la noi din ţară. Nu ştiu dacă ai aflat, dar A.P.S. este între primele organizaţii de tip asociativ înfiinţate la noi, actul de naştere fiind consemnat în decembrie 1927. Tot atunci s-a votat statutul asociaţiei, din care reţin că avea ca scop: „Ocrotirea intereselor morale şi materiale ale ziariştilor sportivi, strângerea relaţiilor colegiale şi de solidaritate profesională între membrii ei, creşterea prestigiului corporaţiei”, precum şi răspândirea prin toate mijloacele a educaţiei fizice şi sportului în România, stabilirea de relaţii cu asociaţiile similare din străinătate, afilierea la Asociaţia Internaţională a Presei Sportive (A.I.P.S.). Din păcate, la aproape 85 de ani de la înfiinţare, A.P.S. s-a aflat mai aproape de dizolvare decât de un „viitor luminos”, aşa cum prevăzuseră înaintaşii noştri.

Prima mea acţiune a început de fapt înainte de votul propriu-zis, atunci când am dorit (şi apoi am reuşit) să îmi asigur un consiliu de conducere puternic, format din gazetari reprezentativi de la unele dintre cele mai puternice unităţi media: Gazeta Sporturilor, ProSport, Adevărul, Evenimentul zilei, Dolce Sport. Numele lor le puteţi găsi uşor pe internet. Pe aceşti oameni mă bazez şi împreună vom încerca să aducem asociaţia pe drumul care i-a fost hărăzit. În fine, ca să închei, am să-ţi enumăr doar câteva dintre acţiunile pe care le-am început şi în care îmi pun foarte mari speranţe: revizuirea statutului, acţiune ce se dovedeşte extrem de necesară după atâţia ani de inactivitate; crearea de filiale regionale ale A.P.S. (după modelul euro-zonelor României), spre a asigura o reprezentativitate reală a asociaţiei noastre în teritoriu; înfiinţarea site-ului propriu (http://www.apsmedia.ro), în absenţa căruia n-a existat posibilitatea comunicării cu membrii A.P.S.; eforturile pentru obţinerea unui sediu corespunzător, dat fiind că actualul sediu se află într-un vestiar dezafectat la Ştrandul Tineretului(!); promovarea unei amendament legislativ, în dorinţa de a se asigura protecţia meseriei de jurnalist sportiv, amendament ce ar putea fi inclus în preconizata „lege a profesiei de jurnalist” ; semnarea unei serii de protocoale cu federaţiile sportive, prin care se asigură colaborarea în ambele sensuri. În fine, dar nu în ultimul rând, iar acest lucru ţi-l spun în premieră absolută: am obţinut acordul Casei regale pentru ca Asociaţia Presei Sportive să intre sub înaltul patronaj al Majestăţii Sale Regele. Iar acest fapt ţine efectiv tot de respectarea tradiţiei!

– Care sunt criteriile necesare pentru a deveni membru al A.P.S. şi câţi membri are în acest moment asociaţia?

 – În general, criteriile sînt destul de simple: un candidat trebuie să fie reprezentantul unei publicaţii sportive, al unui ziar sau reviste cu rubrică / pagină sportivă, al unei redacţii sportive de radio sau TV sau al unui site cu tematică sportivă. Este necesar acordul conducerii acestei unităţi media şi un CV. Din păcate, în ultimii ani predecesorii mei au făcut prea multe excepţii de la reguli, iar lucrul acesta a dus la obţinerea legitimaţiei de ziarist sportiv de către o mulţime de neaveniţi. Vom încerca să oprim acest prost obicei. Cât despre numărul membrilor, iată câteva date: erau peste 1.000 de membri A.P.S. în 1990, au existat circa 700 acum câţiva ani şi mai avem în acest moment cam 500. Există însă, de asemenea, o mulţime de tineri ziarişti care se ocupă de sport, dar care nu au încă o legitimaţie A.P.S., iar acest lucru nu prea e în regulă, dorim să-l stopăm. Avem nevoie de cât mai mulţi membri, dar de gazetari reali, nu doar închipuiţi.

 – Ca ziarist, de ce aş cotiza la A.P.S.? Pe cele mai multe arene sportive este suficient să prezint legitimaţia de presă şi, eventual, o acreditare specială pentru competiţia respectivă.

 – Aici aş cita din amendamentul pe încercăm să-l promovăm, cu sprijinul deputatului Doru Leşe, în Parlamentul României: „Pentru participarea la evenimente din domeniul său de activitate, la care accesul este controlat, sau la care se solicită acreditări, jurnalistul trebuie să fie membru al unei asociaţii profesionale din respectiva arie”. Aşa cum spuneai, ziariştii, având o anume specialitate (ca de exemplu ziariştii sportivi), se izbesc în activitatea lor de oameni care îşi probează calitatea de jurnalist printr-o simplă legitimaţie de presă cu valabilitate generală, solicitând (şi deseori obţinând) intrarea liberă la locurile rezervate de regulă presei sportive pe stadioane sau în sălile de sport. Acest fapt nu este totuşi în regulă, iar A.P.S. a solicitat respectarea meseriei şi reglementarea accesului liber la aceste manifestări printr-o dispoziţie legislativă, care să-i protejeze pe adevăraţii gazetari sportivi! Cum am spus, suntem în curs de a semna protocoale cu federaţiile şi vor urma cele cu cluburile, pentru garantarea accesului gratuit la manifestările sportive numai celor care pot proba calitatea de gazetar profesionist de sport. Aici nu facem altceva decât să apărăm drepturile breslei.

– Aţi lucrat atât în televiziune, cât şi în presa scrisă sau radio, înainte şi după 1990. Cum s-a schimbat presa sportivă de-a lungul carierei dumneavoastră? Credeţi că se îndreaptă în direcţia bună?

 – Dragul meu, aşa cum se spune adesea: astăzi nimic nu mai seamănă cu ce a fost înainte! Totul s-a schimbat din rădăcini, trăim aproape într-o lume paralelă cu cea de dinainte de 1990. Cât despre direcţie, bună sau rea, aici se poate discuta la infinit, fără vreun rezultat. Viaţa noastră şi întreaga societate s-au schimbat; poţi să garantezi că mergem într-o direcţie bună? Şi dacă eu aş spune că tabloidizarea în gazetele sportive, în rubricile de la radio sau televiziune nu este bună, că ea duce la minimalizarea, bagatelizarea şi vulgarizarea fenomenului sportiv, ar folosi la ceva? Crezi că în goana continuă după audienţă se mai gândeşte cineva că, în felul acesta, copiii (ca şi părinţii lor) privesc sportul cu dispreţ, ca pe o activitate frivolă şi evident inutilă? Răspunsul e simplu de dat, dar dă-mi totuşi voie să observ că în ultima vreme gazetele sportive au început să aibă o altă abordare, mult mai profesionistă. Televiziunile încă ezită!

– Se întâmplă ca anumite emisiuni care „nu convin” unor finanţatori din fotbal să dispară din grilele televiziunilor. Cazul Banciu-Mironică versus Becali a făcut ceva vâlvă, totuşi emisiunea celor doi de la sport.ro nu mai există. Ce poate face A.P.S.-ul în astfel de cazuri? Cum şi în ce măsură le poate asigura ziariştilor protecţia?

– Este de notorietate că Gigi Becali a intervenit pentru a fi scoasă din grila ProTV emisiunea care îi ştirbea deseori orgoliul nemăsurat. După părerea mea, emisiunea lui Banciu şi Mironică era excesivă, căutând cu orice preţ batjocura şi miştocăreala. Dar asta este cu totul altă poveste. De asemenea, există presiuni care s-au făcut asupra gazetarilor din presa scrisă, fiind pedepsiţi ziarişti pentru „îndrăzneala” de a fi avut păreri care n-au convenit nu ştiu cărui patron sau altor asemenea vietăţi ale fotbalului românesc. Vedeţi dumneavoastră, tocmai de aceea trebuie să existe Asociaţia Presei Sportive, pentru a lua atitudine, pentru a combate astfel de apucături dictatoriale şi pentru a-i apăra pe gazetarii agresaţi pe tărâmul meseriei lor. Mie Radu Banciu nu mi-e foarte simpatic, m-a „atacat” gratuit de destule ori şi în general este îngrozitor de subiectiv, dar sunt ferm convins că A.P.S.-ul ar fi trebuit să le ia apărarea celor doi, lui Banciu şi Mironică, protestând astfel împotriva abuzului comis de ProTV. Din păcate, la acea oră alegerile din A.P.S. nu avuseseră încă loc. Pe de altă parte, să nu se creadă că A.P.S. este un sindicat al ziariştilor, fiindcă noi nu avem nici pe departe asemenea atribuţii şi nici nu le dorim. Apărăm gazetarii în disputa lor cu terţe persoane juridice sau fizice, dar nu-i putem apăra în relaţia lor cu angajatorii, asta e limpede.

– La scurt timp după alegerea în noua funcţie, aţi fost la Seul, la ultimul congres al Asociaţiei Internaţionale a Presei Sportive. Ce anume aţi aflat acolo şi care au fost aspectele cu aplicabilitate la realitatea românească?

 – Ei, aici ar fi foarte multe lucruri de vorbit! A.I.P.S.-ul este o organizaţie extrem de puternică şi respectată în lume, iar cele mai mari foruri sportive, începând cu FIFA   sau Comitetul Olimpic Internaţional, sunt obligate să ţină părerea în foarte multe cazuri de poziţia acestei asociaţii, din care facem şi noi parte. La Seul s-a discutat la un alt nivel, am aflat lucruri uluitoare despre pericolul MORTAL care pândeşte sportul în momentul de faţă. Mai exact, niciodată în istoria sportului mondial nu a existat o mai mare ameninţare de dispariţie a sportului ca acum! Nici măcar dopingul nu a adus cu sine un asemenea pericol. Este vorba despre ameninţarea pe care au adus-o existenţa (şi proliferarea) pariurilor ilegale. Aici s-a băgat mafia de ceva vreme. Acest fenomen scapă tot mai evident de sub control şi se vorbeşte despre necesitatea implicării FBI-ului, a Interpolului şi a guvernelor mai multor state pentru stoparea neregularităţilor. Ca să înţelegi mai bine, este vorba despre… internet! Aşa cum ştii, nimic nu mai e ca înainte, de la apariţia internetului. Din păcate, inclusiv în infracţionalitate. A devenit aproape imposibil să controlezi un site de pariuri ilegale din Singapore, la care se pariază pe rezultatul uluitor dintr-un meci din liga a doua finlandeză sau croată. Iar acolo mafia, prin metode „specifice” (mită, influenţă, ameninţări) stabileşte scorul şi eventual… curioasele, pentru unii, răsturnări de situaţie! Lumea e foarte largă, iar braţul lung al mafioţilor a început să se vadă tot mai evident. Rezultatele „surprinzătoare” sînt tot mai dese. Ce-i de făcut? Greu de spus, dar fără îndoială rolul presei sportive profesioniste devine extrem de important. Pe de altă parte, tot la Seul am aflat despre ciudata proliferare a site-urilor aşa-zis „sportive”, create de indivizi care nu au nici cea mai neînsemnată calificare profesională. Iar aici A.I.P.S. a intervenit creând Comisia „New Media”, care a stabilit criterii foarte stricte pentru acreditarea acestor site-uri. De aceste criterii sunt obligate să ţină seama şi cele mai însemnate foruri sportive, aşa cum spuneam mai înainte. Rolul A.I.P.S. în apărarea drepturilor şi privilegiilor de breaslă mi se pare evident.

– Tatăl dumneavoastră, profesorul Alexandru Graur, a fost un cunoscut lingvist, cu numeroase volume din care ziariştii de astăzi ar putea învăţa să scrie corect. Ce imagine aveţi despre limba română folosită de ziariştii noştri sportivi?

 – Mă pui într-o situaţie dificilă! N-aş vrea să ofer tocmai eu lecţii, fiindcă n-ar da bine. De fapt, nu se mai face şcoală în România, ştii asta foarte bine. Atunci, ce pretenţii putem avea de la gazetari, fie ei sportivi sau nu? Îţi mărturisesc că pe când am fost directorul Gazetei Sporturilor (2001-2003), mă transformasem într-un fel de corector-şef, date fiind greşelile de exprimare pe care le găseam adesea. Iar lucrul acesta îmi mânca serios din timp şi energie. Dar am mai observat ceva: astăzi se scrie mult mai bine decât se vorbeşte! Aici se află problemele cele mai mari, fără îndoială. Poate că A.P.S.-ul va izbuti la un moment dat să creeze o şcoală veritabilă de ziarişti sportivi, la care tinerii gazetari să se perfecţioneze în meserie, inclusiv în limba folosită pentru articole sau comentarii. O asemenea intenție este însă doar pentru viitor, și nu foarte apropiat.

– Cum s-a intersectat Dumitru Graur cu sistemul militar?

„Am făcut armata la Clubul Sportiv Steaua pe când aveam deja 27 de ani şi eram gazetar profesionist la Flacăra lui Adrian Păunescu”, rememorează preşedintele A.P.S. „Ne trezeam în fiecare dimineaţă la 5, făceam instrucţie şi marşuri, dar după vreo două luni ni s-a permis s-o mai ştergem şi p-acasă, aşa că n-am ieşit în final decât cu gradul de soldat prost, cum se spunea! Ceva mai târziu m-au chemat şi mi-au dat ceva grade, dar evident că nu m-au interesat. Sigur, n-aş fi avut talent de militar.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: