URIAȘUL MEU


     
  M-am reîntîlnit cu Ghiță Mureșan la Cluj, cu cîtăva vreme în urmă. În luna februarie a împlinit 40 de ani, dar păstrează energia tinereții. A rămas aceeași inimă mare, cu dragoste pentru copii și cu o plăcerea nedisimulată de a reveni mereu la rădăcinile sale, nu departe de comuna natală, Tritenii de Jos, în județul Cluj. Desigur, pentru presa sportivă „centrală” Ghiță nu înseamnă prea mult. Nu știu să se fi scris decît vreo cîteva rînduri despre el în ultimii ani, deși ce face Ghiță la Cluj în fiecare vară este muncă de apostolat în cel mai adevărat sens al cuvîntului, în aria atît de seacă a creșterii și educării tinerilor prin sport. Știți deja povestea, noi îl avem zilnic pe Gigi Becali… și destui alții ca el, ce ne mai trebuie Ghiță Mureșan, orice ar face el?

      Ghiță a jucat cîțiva ani buni în NBA, la Washington Bullets, New Jersey Nets și Maryland Nighthawks, devenind una dintre stelele baschetului nord-american. A cîștigat bani mulți și faimă, a jucat în două filme artistice (My Giant, cu Billy Crystal și My Name Is, cu Eminem), are o casă splendidă în paradisul natural din Maryland, foarte aproape de rîul Potomac și la vreo 30 de km de capitala Washington, o soție și doi copii excepționali, întregind o familie minunată, care a izbutit să se adapteze perfect în Statele Unite. Dar vine mereu vara în România, își aduce cu el copiii și nevasta, rămîne cam două luni doar pentru a-i instrui pe țîncii de-o șchioapă tainele baschetului, pentru a le lumina imaginația cu povești despre o lume mirifică, în care coșul și mingea joacă de departe primul rol. L-am revăzut așadar între copii, sînt probabil două, trei sute înscriși benevol într-un „campus” care durează cîteva zile, poate aduși și de  părinți, curioși să se joace cu mingea, să arunce la coș, să alerge și să asculte sfaturile, îndemnurile și poveștile lui Ghiță. Fostul mare baschetbalist strălucește de fericire. Începe dimineața pe la zece, face o pauză de cîteva ore la prînz, apoi revine și termină ziua tîrziu spre noapte, aparent fără să obosească, îmboldit doar de pasiunea pe care o pune în munca pe care o face cu copiii, încîntat „să dea ceva înapoi”, cum spune, țării care l-a născut. Ce face Ghiță, mie mi se pare o îndeletnicire de neprețuit, de o excepțională însemnătate prin pilda pe care o dă celor care ar trebui să se ocupe de instruirea copiilor la noi, fie ei profesori, antrenori, ori simpli funcționari ai ministerului (care minister n-aș putea spune cu exactitate, fiindcă în materie de educație toate-s o apă și-un pămînt).

Am văzut încă o dată copiii privindu-l cu ochii mari pe uriașul de 2,31 m, înălțîndu-și capetele fascinați de omul care le explica, înainte de toate, că pentru el baschetul este în primul rînd educație, și abia mai pe urmă sport! Prin baschet, este mesajul pe care Ghiță vrea să-l transmită în fiecare an, copiii învață o mulțime de lucruri esențiale pentru viață, învață să alerge, să se miște împreună, să devină prieteni, să capete încredere în ei înșiși, să respecte disciplina și rigoarea antrenamentului, să încerce să se perfecționeze și așa mai departe, și așa mai departe… Puțini dintre ei vor ajunge baschetbaliști adevărați, spunea Ghiță, dar absolut toți primesc de la noi lecția educației prin sport. Sînt lucruri uluitoare prin simplitatea lor, pe care desigur că nu le aude încă nimeni „de la centru”. Ghiță continuă însă, vine vară de vară la Cluj, acum este cel de-al cincilea sau al șaselea an de cînd a început proiectul, ba chiar mai mult, din această vară s-a decis să-și prelungească sejurul și să se mute cu cortul (nu-i deloc o gluma, chiar de un cort este vorba, unul uriaș, care se întinde pe spațiul a peste 200 metri pătrați) și în alte orașe din țară: Brașov, Timișoara, București, poate și altele, anul viitor.

Luați exemplu, domnilor, viitorul unei noi generații se poate clădi prin instruire sportivă, asta este lecția pe care Ghiță Mureșan încearcă să ne-o predea în fiecare an, înconjurat și iubit de copii, ca un apostol care predică din păcate în prea întinsul deșert al educației din România. O face cu inima mare pe care a avut-o întotdeauna, cu bunătatea și modestia uluitoare pe care le arată mereu, fără să aștepte laude și recompense de la nimeni. De altfel, uriașul meu, de care sînt legat printr-o sinceră prietenie, nici nu se așteaptă la mulțumiri. Ele chiar l-ar stînjeni.

Anunțuri

One response to this post.

  1. Posted by Mary on Iulie 31, 2012 at 7:13 pm

    Tot respectul meu pentru domnul Ghita Muresan.Adevaratele valori ale Romaniei mereu sunt in umbra unor oameni mai putini valorosi.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: