Cu dispreţ despre mîncătorii de rahat

Momentul pe care Asociaţia Presei Sportive şi eu personal l-am trăit miercuri, 9 noiembrie, la Palatul Elisabeta a fost unul cu totul deosebit, pe care toţi oamenii de bun simţ pe care îi cunosc l-au salutat cu multă căldură. El a fost în general puţin mediatizat, dar lucrul acesta l-am prevăzut, dată fiind aplecarea presei noastre în special spre tabloidizare şi lipsă de profunzime. Ceea ce însă m-a uimit au fost reacţiile unor oameni bolnavi la cap, care nu mai sînt capabili decît să înjure, să murdărească totul, să scuipe printre dinţi doar venin şi ură. Cu greu m-aş fi putut aştepta la altceva din partea unui Răzvan Boanchiş, ameţit foarte probabil, ca de obicei, de aburii băuturii (aşa cum mă aştept la acelaşi tratament ignobil din partea acestui scelerat al microfonului care e Radu Banciu), însă în aceeaşi ciorbă a injuriilor s-a înscris acum şi Dan Dumitrescu, care îmi şi pune în gură vorbe pe care nu le-am spus (iar textul cuvîntarii mele la Palatul Elisabeta sta mărturie în acest sens – vezi site-ul APS, la adresa http://www.apsmedia.ro). Nu îmi stă în caracter şi nici n-aş vrea să le dau atîta importanţă, încît să intru în polemică pentru a le răspunde celor doi. Este însă suficient, după părerea mea, să public integral, mai jos, textele pe care ei le-au scris. Cititorii de bună credinţă îşi vor da seama singuri cu cine au de a face!

Duda l-a premiat pe Dadi

Cea mai grava problema a Regelui Mihai nu o reprezinta clovnul Lambrino, combinat cu aventuriera Lia, sau militarosii care-i reproseaza ca l-a arestat pe Antonescu. Nu, punctul nevralgic al admirabilului Monarh e Duda.

Alaltaieri, Duda l-a premiat pe Dadi, adica pe Graur, seful APS, pus in functie pentru ca lui Ovidiu Ioanitoaia i-a fost mila de un prieten din tinerete. Bai, Duda, ai blazonat cu sigiliul Casei Regale o institutie care nu exista! Sau daca exista, se manifesta de 14-15 ani. Pana la mijlocul anilor ’90, in presa de specialitate au excelat doar doua nume. Ion Cupen (pe talent) si Ovidiu Ioanitoaia (pe minte). Cand aud ca Radu Urziceanu si Eftimie Ionescu erau ziaristi de valoare, ma ia capul. Presa sportiva de clasa au facut scriitorii. E vorba despre Fanus Neagu, Adrian Paunescu, Ion Baiesu, Radu Cosasu. N-am uitat de Eugen Barbu si de redutabilii sai colaboratori Vadim Tudor si Dan Claudiu  Tanasescu. Ii mai citeam cu placere pe Cornel Nistorescu, pe George Stanca si pe tinerii (in acea perioada) de la „Viata Studenteasca”.

Graur, cine dracu’ era Graur? Omologul lui Duda din actorie, dar putin mai cunoscut, datorita faptului ca mostenise numele unui academician. Abilitatile lingvistice nu s-au transmis genetic. Dadi, ai grija sa nu balegaresti vreo replica, fiindca s-ar putea sa-mi aduc aminte de geaca de piele din Suedia!
Autor: RAZVAN IOAN BOANCHIS – Ziarul NATIONAL, 10 noiembrie 2011 |

x x x

APS şi funcţionarii regali s-au întrecut în gafe

 Prezenţa Regelui Mihai la Palatul Parlamentului, prezenţă prilejuită de cea de-a 90-a aniversare a Majestăţii Sale, a reprezentat o frumoasă reverenţă a prezentului în faţa istoriei. Deşi sunt un republican convins, n-am cheltuit nici pic de îngăduinţă faţă de râtanii care s-au opus, deschis sau prin distanţare ostentativă, organizării respectivei ceremonii.

Dar i-am ignorat pe plebeii ranchiunii primare, considerând că mitocănia reprezintă, în fond, o chestiune de asumare individuală. Istoria, în schimb, oferă identitate colectivă. Identitate înnobilată pentru români, atât cât este posibil, şi prin evenimentul la care ne referim. Ceremoniile prilejuite de aniversarea Majestăţii Sale nu s-au rezumat însă, aşa cum buna-cuviinţă ar fi impus, doar la repere de apreciabilă condescendenţă. Gospodarii blazonului regal au reuşit pe alocuri să devină neglijenţi, uneori chiar şocant de populari, risipind astfel nepermis un prestigiu care, de fapt, nu le aparţine. Una dintre aceste manifestări s-a consumat miercuri.

Atunci când Casa Regală a acordat „Înaltul Patronaj” Asociaţiei Presei Sportive din România. Nu ştiu care sunt dedesubturile acestui aranjament. Ştiu însă că, deşi activez în domeniu, acordarea înaltei distincţii a reuşit să mă şocheze. Surpriza, marea surpriză, a constituit-o, în primul rând, faptul că astfel am aflat despre faptul că Asociaţia Presei Sportive din România încă mai fiinţează. Că ea nu şi-a dat, aşa fusesem tentat să cred, obştescul sfârşit. În al doilea rând, m-a surprins faptul că reprezentanţii Casei Regale au fost capabili să afişeze lozinci de un penibil desăvârşit pentru a justifica plonjarea în derizoriu. Cuplul Duda – Dadi a îndulcit până la greaţă discursurile protocolare.

Fostul actor zicea: „E o onoare să răsplătim presa sportivă din România, care are o influenţă majoră în mediul social, sportul fiind cel mai mare ambasador al unei ţări pe plan mondial”. Nedefinirea corectă a influenţei majore şi confuzia dintre sport şi presa sportivă sunt scuzabile atunci când pedalezi la o bicicletă fără lanţ. Şi, apoi, discursul domnului Duda se salvează prin comparaţia cu discursul domnului Dumitru Graur, cel care a vorbit în calitatea sa de şef al Asociaţiei Presei Sportive din România. Pentru că şi Dumitru (Dadi) Graur a afişat o aroganţă pe care nu şi-a dorit-o. Din întâmplare necontrolată i-a ieşit aşa: „Şi pentru noi este onorant să primim o asemenea distincţie din partea Casei Regale. Ne bucurăm că munca ne este apreciată la un asemenea nivel”. „Şi pentru noi” ar putea să însemne „vă onorăm ca să ne onoraţi”.

Dar n-o luaţi aşa. Nu este vorba despre tupeu. Doar limba asta, română cum este ea, a întins o nouă capcană. Iar comentariile de după ceremonie au fost şi mai capcanoase. În presa de sub Înaltul Patronaj au apărut titluri de genul „Regele, acasă la Rege”. Adică, în limbaj colocvial, Hagi, acasă la Mihai. Dar nici asta nu-i obrăznicie. E doar o nevinovată găselniţă a presei patronate. Că Hagi, om de bun-simţ, a contrazis afirmaţia, precizând că el nu este rege, nici nu mai contează. Funcţionarii notorii, regali sau nu, au mai vopsit involuntar un protocol de toată jena.

Autor: DAN DUMITRESCU – JURNALUL NATIONAL. 11 noiembrie 2011

PS – De fapt, un singur lucru i-aş ruga din inimă pe cei doi măzgălitori de hîrtie: să nu-mi mai pronunţe diminutivul numelui; Dadi este doar pentru prieteni, ceea ce nu este deloc cazul în ceea ce îi priveşte!

Anunțuri

3 responses to this post.

  1. daca hagi este regele fotbalului romanesc, inseamna ca dobrin este imparatul.

    Răspunde

  2. Posted by Eliad on Noiembrie 18, 2011 at 7:37 pm

    Ziarul „National” ?

    Răspunde

  3. Posted by Eliad on Noiembrie 18, 2011 at 7:51 pm

    Ziarul „National” ??
    Mai exista oare??
    Si daca „DA”, de ce??
    Ce aduce nou, interesant si folositor?
    Mai periculos decat „tabloidizarea” ziarelor si televiziunilor este „tabloidizarea” celor care scriu sau realizeaza emisiuni TV. Ca se complac in tabloide e problema lor dar sunt responsabili de „tabloidizarea” unei parti din societatea romanesca si in special a tinerilor, lucru care se vede si se aude zilnic. Presa sportiva trebuie sa fie o categorie speciala nu doar in titulatura dar in special ca formatoare de caractere (jurnalistice dar nu numai), impartiala si obiectiva.
    Idealism?!?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: