FOTBAL CU STRIDII ȘI ICRE NEGRE

Încă de la intrare ceva mi s-a părut suspect. Abia ținîndu-se pe picioare, erau unii care deja ieșeau din „VIP Lounge”, incinta înăuntrul căreia se desfășura banchetul. Cînd avuseseră oare timpul să se „facă” în asemenea fel? Gorilele în costum și cu cravată la gît, avînd înfipte în cîte o ureche căști în care primeau diferite avertismente, păreau foarte binevoitoare cu cei care ieșeau, aruncîndu-le un zîmbet complice. Cu mine mai puțin. Era deja trecut de unu noaptea, dar petrecerea nu era totuși decît la început. La telefon, Lucescu îmi spusese să vin și eu dacă am chef, fiindcă Rinat Ahmetov dădea o petrecere și fuseseră invitați o mulțime de oameni, aleși pe sprînceană. De fapt erau peste 400, cum aveam să constat cu ochii mei.